Incep cu o intrebare: cand intalnesti o persoana noua, o consideri buna
sau rea ? crezi ca o persoana este buna pentru ca asa s-a nascut sau
este de la inceput rea, iar pe parcurs devine buna in prezenta unora?
In perioada anului in care auzim ca trebuie sa fim buni
putem sa il pacalim si pe Dumnezeu ca suntem buni! Insa, am o constatare mai
putin placuta – oamenii sunt rai pentru ca doresc sa fie rai; oamenii nu mai au
nici macar dorinta de a fi echidistanti, nu – ei vor sa fie rai. Avem pretentii de
oameni buni, de oameni profesionisti cand de fapt dorim sa exploatam si sa
culegem laudele. Zambim malitios in timpul discursurilor despre unii sau altii
care fac afaceri "necurate" si ii judecam, invidiosi ca nu am facut noi acele afaceri.
Si, foarte
important: daca se poate sa pacalim! chiar si pe cei apropiati; teapa e la
ordinea zilei; si, daca se poate, sa fie lovitura directa catre cei de langa tine, pe care i-ai
„convins” de buna ta credinta si de bunele intentii de a face ceva impreuna.
Nu am sa inteleg nicioadata rautatea oamenilor, cea voita. Dorinta de a face rau e instalata in sufletul romanului ca o „fisa
a postului”, ceva ce trebuie respectat si aplicat, cel putin in ultimii ani. Din ura si gelozie, multa
lume uita ce inseamna sa te comporti normal; din dorinta de a avea un trai mai
bun decat cel de langa el, decide sa faca rautati mai marunte sau mai mari – in
functie de satisfactia personala. Si aproape fiecare striga cat mai
tare ca este cu ”frica de Dumnezeu” desi nu se stie de ce e nevoie de aceste etichete. Cred ca e doar o expresie pentru majoritatea,
nu are insemnatate decat ca sunt niste litere una langa alta. Dar bine ca a trecut perioada "de Craciun sa fim mai buni", astfel ca acum se poate reveni la "rautatile" zilnice.
Insa e un cerc vicios, si la un moment dat cineva va incerca sa te pacaleasca si pe tine, cel care o faci frecvent. Asa ca, recomand sa se rupa cercul si sa incercam macar sa nu pacalim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu