O cafea e
intotdeauna placuta, mai ales atunci cand o bei cu o prietena. Iar cafeaua e un
fel de ser al adevarului, te face sa iti spui gandurile cu voce tare. Cel putin
asa s-a intamplat si la cafeaua aceasta. Poate e de vina ambianta din cafenea -
o lumina slaba insa placuta, care face ca interiorul cafenelei sa fie prietenos
si confident, poate a ajutat si muzica, in surdina, de calitate si nicidecum
note care sa iti sparga timpanele. Si zgomotele din jur, de la alte mese, mai
mult susoteli si chicoteli ale celor care isi sorbeau cu placere cafeaua;
surprinzator, lumea nu si-a afisat celularele pe mese, nici cheile de la
masina. Cred ca nici nu am auzit telefoane sunand, dar poate erau puse pe
"silent". Mai bine, asa am reusit sa imi ascult prietena in tihna,
fara sa intreb de cate doua ori ce spune iar ea sa isi repete supararea.
Supararea de "weekend".
Ma intreb cati
dintre cei din cafenea sunt "roata de rezerva"?
As explica, dar
sunt sigura ca multa lume stie despre ce e vorba.
Deci, "roata
de rezerva". Din nefericire, uneori aceasta roata chiar crede ca este
adevarata iubire a celuilalt. Si sufera, se convinge ca ea este aleasa desi
toate semnele ii arata ca nu este asa.
De cate ori nu ai
asteptat un apel telefonic la sfarsitul de saptamana si acel apel nu a venit?
si asta vine dupa o saptamana de seri romantice, de povesti, de imbratisari si
tineri in brate. de ce? pentru ca in timpul saptamanii e munca, deci se pot da
telefoane fara justificari, fara ascunzisuri in baie sau cand iese cu cainele
la plimbare, sau sa cumpere ceva "uitat". Pentru ca in timpul
saptamanii exista "cina de afaceri" si EL/EA poate lipsi de acasa,
fiind obligatie de servici. Dar la sfarsit de saptamana apare tacerea ! E o
disparitie demna de emisiuni SF, telefon care suna in gol sau este inchis.
Apoi, se spune ca de vina a fost oboseala, ca a fost o "deplasare" de
ultima ora, neanuntata si doar cu sefii, deci imposibil de apelat sau un
team-building solicitant. Sa fie un egoism? dorinta de a pastra ambele relatii
din neputinta si frica de a renunta la ceva pentru a incerca altceva ?
Totusi,
"roata de rezerva" e acolo, incepand de luni ! din nou ! Gravitatea
este ca, incepand de luni, roata de rezerva se va simti vinovata ca l-a acuzat
pe timpul sfarsitului de saptamana (in mintea ei); iata ca are din nou timp de
ea, nu in fiecare zi, dar macar mai trimite cate un mesaj. Deci - iarta si
zambeste din nou. Exista o noua speranta, chiar daca si in urma cu doua
saptamani si in urma cu o luna, doua, opt s-a intamplat la fel.
Sunt convinsa ca
multe din rotile de rezerva ar continua astfel de relatii, dar ar face-o in
cunostinta de cauza, ar accepta rana pentru ca sentimentele sunt mai puternice
si pentru ca vrea sa riste o suferinta. Suferinta ne face sa simtim fericirea ?
Astept momentul in
care "celalalt" isi asuma detaliile vietii private si are curajul sa
ii spuna rotii de rezerva care e adevarata situatie; oricum creierul
functioneaza la capacitate minima din cauza indragostelii, dar macar accepta o
astfel de relatie stiind ca intr-o zi va fi diferit. Relatia sa continue asa,
sa se transforme in viata de familie (nu spun ca ar fi mai bine) sau sa se
termine deoarece nu mai e nevoie de roata de rezerva. Sau nu mai e nevoie de
acea roata de rezerva.
Tot aud povesti
ale rotilor de rezerva, insa eu mai sper in puterea fiecaruia de a aprecia ce
au langa ei si de a nu face rani inutile.
Cate dintre noi ne recunoastem in aceasta descriere? Si totusi avem puterea de a iesi din cerc?
RăspundețiȘtergere