marți, 14 ianuarie 2014

A cere sau a nu cere in casatorie?

Am avut placuta ocazie de a ma reintalni cu un bun prieten. Si, pentru ca discutiile noastre sunt extrem de diversificate am ajuns si la a dezbate subiectul barbatilor la 60 de ani si relatiile lor.
Concluzia a fost ca, un barbat la peste 60 de ani, care a avut grija de el si este in situatie financiara buna, nu poate sa aiba o relatie cu o femeie care are mai mult de 35-42 ani !!! Adica, daca ar fi cu femeie de o varsta similara s-ar injosi si privitul in oglinda dimineata in timpul periajului dintilor sau protezei ar fi greu de suportat.
Pe de alta parte, femeia la 35-42 de ani ar sta cu un barbat de 60 de ani cu conditia sa fie la adapost (financiar) in cazul in care e lasata "balta" pe la vreo 50 de ani, cand ea nu mai poate exista pe piata. Doar ca, majoritatea barbatilor la 60 de ani nu mai fac propuneri in casatorie, din foarte multe motive: una sau mai multe casnicii esuate, din care au iesit plictisiti deoarece cei doi nu au evoluat la fel sau, din cauza ca barbatul a descoperit o alta tinerica de 35-42 ani; un alt motiv al divortului este ca barbatii potenti financiari la 60 de ani se considera in floarea varstei sexuale la cei 60 de ani deci nu au nevoie de femei la menopauza. 
Si apoi, sunt foarte apreciate femeile frumoase (cele autentice, nu refacute) care, necasatorite fiind, isi tin optiunile deschise si nu fac alegeri. Asta arata ca, pe langa ca sunt frumoase sunt si femei puternice, disponibile, trateaza relatiile cu distanta pentru ca nu urmaresc nici un mariaj, nici un aranjament !
Probabil ca viata sexuala la barbati si femei are aceeasi durata, doar ca femeile incep mai devreme, pe la 13-14 ani si se "bucura" de actul sexual mai devreme decat barbatii, iar barbatii descopera binefacerile vietii sexuale mai tarziu - deci viata sexuala continua pana la "adanci batraneti". E un fel de echilibru, deoarece multi baieti incep viata sexuala cu unele mai in varsta, dar o termina cu unele mai tinere; in acelasi timp, multe fete au experientele prime cu unii mai in varsta (normal) doar ca se pare ca mai nou e un trend si femeile incheie viata sexuala cu unii mai tineri !
Se pare ca cererea in casatorie este un act de curaj si nici nu ar trebui sa existe. Chiar daca 1 la 1000 din cazuri e cu raspuns negativ, barbatii nu ar trebui sa faca cereri in casatorie (sau invers, dar inca nu e moda) ca sa nu fie refuzati si sa para niste idioti. Oare asa este ? oare casatoria duce la divort oricum sau la o distantare a oamenilor? sau exista totusi si relatii in care cei doi isi pot vorbi vreo 40 de ani, cu aceeasi placere ca si atunci cand "idiotul" a indraznit sa o ceara de nevasta si ea a spus "da" fara sa isi dea seama?
Cat de defect sau cat de normal este ceea ce se intampla in societatea noastra? Mai este casnicia un element care leaga oamenii sau e doar o afacere ?

vineri, 10 ianuarie 2014

Fantome bune, fantome rele

Se spune ca trebuie sa lasi trecutul, sa nu te mai gandesti la el pentru a face loc prezentului si viitorului. Insa nu mereu trecutul te lasa in pace si, de cele mai multe ori revine atunci cand te astepti mai putin. Un simplu mesaj a cuiva din trecut pare ciudat atunci cand nu ai mai vorbit de ani de zile cu respectiva persoana insa tocmai ai avut un vis cu acea persoana.

La mine in ultima perioada a fost ciudat; iarna aceasta am derulat un adevarat serial, cu personaje diferite, in cateva episoade. Pur si simplu, a fost mai mult de o luna de zile in care visele cu persoane din trecut (fosti iubiti) au ocupat partea noptii in care dormeam, iar ulterior m-au contactat.
Inca nu s-au explicat fenomenele legate de ceea ce visam de aceea nu inteleg de unde pana unde aceste reveniri. Visele erau clare iar personajele episoadelor la fel de bine identificate si ele, separate. La unele persoane nu ma gandeam ca ma vor contacta vreodata deoarece nu au facut asta atatia ani (decat daca devin faimoasa si ar vrea sa arate ca ne stim!) chiar daca relatiile s-au terminat in conditii normale, cu ranile aferente unei despartiti; toti stim ca ranile trebuie oblojite si trece o perioada pana cand esti vindecat de o relatie si abia apoi poti sa discuti sau sa te revezi cu cealalta persoana. 
O amica imi spunea ca ea nu are fosti prieteni care sa o sune doar pentru a se interesa de ea. Poate din cauza ca relatiile ei s-au incheiat mai putin placut? sau pur si simplu asa este normal? si nu ma refer la relatii in care sunt implicati si copii, deoarece acolo este normal sa existe o comunicare.

Simple mesaje doar ca sa vada ce mai fac si cum imi este ! Recunosc, am considerat politicos sa raspund mesajelor, scurt si amabil, fara prea multe explicatii. Insa, nu stiu care e cea mai buna solutie: a raspunde sau a ignora? Exista o regula in ceea ce priveste comuncarea cu un fost prieten? Daca da, care e aceea? si, e bine sa o incalci sau e una din greselile pe care le facem?


Pe de alta parte, am vise amestecate, cu persoane din prezent, dar cu care nu vorbesc in mod constant si care ma suna apoi la prima ora a diminetii. 
Nu prea inteleg cum se fac aceste conexiuni, dar mi se par nu numai ciudate ci si infricosatoare. 
Ma urmareste ideea coincidentei (sau nu) de a-i visa iar apoi de a primi mesaje sau apeluri telefonice de la persoane la care nu te gandesti deloc sau nu faci vreo conexiune printr-un subiect legat de ei in nici un fel de discutie. Ce determina aceste intamplari oare? si ce semnificatie au? 
Am sa revin cu postari legate de acest subiect, in cazul in care gasesc vreo legatura intre vise si apelurile sau mesajele celor visati.


O amica imi spunea ca ea nu fost contactata niciodata de nici unul din fostii prieteni; nu se stie motivul asa cum nici eu nu stiu de ce fostii prieteni ma contacteaza sau de ce acum.

joi, 9 ianuarie 2014

A trecut perioada "de Craciun sa fim mai buni". Si acum ce?

Incep cu o intrebare: cand intalnesti o persoana noua, o consideri buna sau rea ? crezi ca o persoana este buna pentru ca asa s-a nascut sau este de la inceput rea, iar pe parcurs devine buna in prezenta unora?
In perioada anului in care auzim ca trebuie sa fim buni putem sa il pacalim si pe Dumnezeu ca suntem buni! Insa, am o constatare mai putin placuta – oamenii sunt rai pentru ca doresc sa fie rai; oamenii nu mai au nici macar dorinta de a fi echidistanti, nu – ei vor sa fie rai. Avem pretentii de oameni buni, de oameni profesionisti cand de fapt dorim sa exploatam si sa culegem laudele. Zambim malitios in timpul discursurilor despre unii sau altii care fac afaceri "necurate" si ii judecam, invidiosi ca nu am facut noi acele afaceri. 
Si, foarte important: daca se poate sa pacalim! chiar si pe cei apropiati; teapa e la ordinea zilei; si, daca se poate, sa fie lovitura directa catre cei de langa tine, pe care i-ai „convins” de buna ta credinta si de bunele intentii de a face ceva impreuna.
Nu am sa inteleg nicioadata rautatea oamenilor, cea voita. Dorinta de a face rau e instalata in sufletul romanului ca o „fisa a postului”, ceva ce trebuie respectat si aplicat, cel putin in ultimii ani. Din ura si gelozie, multa lume uita ce inseamna sa te comporti normal; din dorinta de a avea un trai mai bun decat cel de langa el, decide sa faca rautati mai marunte sau mai mari – in functie de satisfactia personala. Si aproape fiecare striga cat mai tare ca este cu ”frica de Dumnezeu” desi nu se stie de ce e nevoie de aceste etichete. Cred ca e doar o expresie pentru majoritatea, nu are insemnatate decat ca sunt niste litere una langa alta. Dar bine ca a trecut perioada "de Craciun sa fim mai buni", astfel ca acum se poate reveni la "rautatile" zilnice.
Insa e un cerc vicios, si la un moment dat cineva va incerca sa te pacaleasca si pe tine, cel care o faci frecvent. Asa ca, recomand sa se rupa cercul si sa incercam macar sa nu pacalim.

joi, 5 decembrie 2013

Fara explicatii

O dimineata normala pentru luna in care suntem cand te astepti sa fie ceata si bruma afara. De data asta nu este asa. Dimineata a fost lipicioasa dar cu putin soare. Vantul arde pe fata si totusi iti spui ca e o mangaiere, ca va fi o zi buna. Mintea e inca in cearceafuri, corpul nu e cu tine iar amorteala te face sa mai intarzii inainte de a porni masina. 


Ceva in creier iti suna ca o alerta, nu stii ce fel de alerta, insa astepti. Acea asteptare care nu iti da pace, care te previne ca se va intampla ceva, iti dai seama ca e acolo dar nu intelegi.  O nervozitate pe care nu o poti alunga, dar spui ca poate e din cauza ca ai baut doar o cafea… Masina pleaca aproape singura de pe loc, intr-un trafic in care cel care semnalizeaza spre stanga o ia la dreapta iar cel care opreste brusc pentru a raspunde unui apel telephonic crede ca e deja in garajul casei. 


E lumea nebuna sau ce se intampla cu dependenta asta de telefon mobil? Suna telefonul cand conduci si, daca nu raspunzi se declanseaza catastrofa. Neincrederea celui care suna fata de cel care nu raspunde, dubiul care se pune ca un val pe orice ar insemna comunicare si, iata o bomba. O bomba care dupa explozie e un nor intreg de intrebari - cum de nu raspunzi, de ce de data aceasta, care este motivul ascuns?? Degeaba explici ca erai in trafic, ca nu puteai lua telefonul sau ca, pur si simplu ai decis sa nu mai raspunzi cand conduci ! La capatul celalalt vei gasi doar reprosuri si acuzatii.


De la aparitia telefoanelor mobile, lumea considera ca TREBUIE sa raspunzi la fiecare apel, indiferent unde te gasesti - in baie, in dormitor, gatind in bucatarie, vopsindu-ti parul, oricare ar fi situatia - trebuie sa raspunzi. Altfel, cu siguranta faci ceva "ilegal", "nepotrivit", sau "ascunzi ceva" !!! Si urmeaza "rapoarte peste rapoarte": fata de sotie/sot, fata de sefi si colaboratori, fata de parinti, fata de restul familiei - toti asteapta explicatii fata de un apel nepreluat. Suntem liberi, dar controlati. Suntem facuti sa ne simtim vinovati daca nu preluam un apel !


Deci, pentru cine a uitat cum era fara telefon mobil: inchideti seara telefoanele aceastea, sau la sfarsit de saptamana. Iesiti cu prietenii fara sa deschideti telefoane, vorbiti despre orice dar nu despre ultimele postari pe facebook, radeti, dansati, intrati in biblioteca si luati o carte la intamplare, mergeti la un film sau la o plimbare. Cititi ceva seara in loc sa mai scrieti un mesaj sau sa mai verificati "cine (NU) a mai sunat" sau cate grade sunt afara !


Intre telefonul portabil, calculatorul si timpul petrecut la birou aproape ca nu mai ramane nimic; intre obligatiile pe care inchisoarea traditiilor le impune si pe care trebuie sa le respecti altfel societatea te condamna este oare cel mai greu sa traim propria viata? Acea viata pe care o dorim ? O viata fara sa explicam fiecare pas, fiecare decizie...


luni, 2 decembrie 2013

Roata de rezerva - poveste de weekend





O cafea e intotdeauna placuta, mai ales atunci cand o bei cu o prietena. Iar cafeaua e un fel de ser al adevarului, te face sa iti spui gandurile cu voce tare. Cel putin asa s-a intamplat si la cafeaua aceasta. Poate e de vina ambianta din cafenea - o lumina slaba insa placuta, care face ca interiorul cafenelei sa fie prietenos si confident, poate a ajutat si muzica, in surdina, de calitate si nicidecum note care sa iti sparga timpanele. Si zgomotele din jur, de la alte mese, mai mult susoteli si chicoteli ale celor care isi sorbeau cu placere cafeaua; surprinzator, lumea nu si-a afisat celularele pe mese, nici cheile de la masina. Cred ca nici nu am auzit telefoane sunand, dar poate erau puse pe "silent". Mai bine, asa am reusit sa imi ascult prietena in tihna, fara sa intreb de cate doua ori ce spune iar ea sa isi repete supararea. Supararea de "weekend".
Ma intreb cati dintre cei din cafenea sunt "roata de rezerva"? 
As explica, dar sunt sigura ca multa lume stie despre ce e vorba.
Deci, "roata de rezerva". Din nefericire, uneori aceasta roata chiar crede ca este adevarata iubire a celuilalt. Si sufera, se convinge ca ea este aleasa desi toate semnele ii arata ca nu este asa.
De cate ori nu ai asteptat un apel telefonic la sfarsitul de saptamana si acel apel nu a venit? si asta vine dupa o saptamana de seri romantice, de povesti, de imbratisari si tineri in brate. de ce? pentru ca in timpul saptamanii e munca, deci se pot da telefoane fara justificari, fara ascunzisuri in baie sau cand iese cu cainele la plimbare, sau sa cumpere ceva "uitat". Pentru ca in timpul saptamanii exista "cina de afaceri" si EL/EA poate lipsi de acasa, fiind obligatie de servici. Dar la sfarsit de saptamana apare tacerea ! E o disparitie demna de emisiuni SF, telefon care suna in gol sau este inchis. Apoi, se spune ca de vina a fost oboseala, ca a fost o "deplasare" de ultima ora, neanuntata si doar cu sefii, deci imposibil de apelat sau un team-building solicitant. Sa fie un egoism? dorinta de a pastra ambele relatii din neputinta si frica de a renunta la ceva pentru a incerca altceva ?
Totusi, "roata de rezerva" e acolo, incepand de luni ! din nou ! Gravitatea este ca, incepand de luni, roata de rezerva se va simti vinovata ca l-a acuzat pe timpul sfarsitului de saptamana (in mintea ei); iata ca are din nou timp de ea, nu in fiecare zi, dar macar mai trimite cate un mesaj. Deci - iarta si zambeste din nou. Exista o noua speranta, chiar daca si in urma cu doua saptamani si in urma cu o luna, doua, opt s-a intamplat la fel.
Sunt convinsa ca multe din rotile de rezerva ar continua astfel de relatii, dar ar face-o in cunostinta de cauza, ar accepta rana pentru ca sentimentele sunt mai puternice si pentru ca vrea sa riste o suferinta. Suferinta ne face sa simtim fericirea ?

Astept momentul in care "celalalt" isi asuma detaliile vietii private si are curajul sa ii spuna rotii de rezerva care e adevarata situatie; oricum creierul functioneaza la capacitate minima din cauza indragostelii, dar macar accepta o astfel de relatie stiind ca intr-o zi va fi diferit. Relatia sa continue asa, sa se transforme in viata de familie (nu spun ca ar fi mai bine) sau sa se termine deoarece nu mai e nevoie de roata de rezerva. Sau nu mai e nevoie de acea roata de rezerva.

Tot aud povesti ale rotilor de rezerva, insa eu mai sper in puterea fiecaruia de a aprecia ce au langa ei si de a nu face rani inutile.